"Frica de lumina" si "Lasa-mi-te"

" De LUMINA nu-i e frica nimanui, de ADEVAR da! ADEVARUL...ADEVARUL insa e primit numai pe usa din dos sub forma unei vampe de autostrada cu ciorapi ieftini si remaiati, cu parfum contrafacut si pometii rosii de parca cineva ar fi muscat din ei.
Toti il recunosc dar nu-l marturisesc"


"De-as afla ca te-am pierdut
Marea am sa o ascult
Sa imi spuna de-am gresit candva
De-as vedea ca ai plecat
Valuri mari as invoca
Sa imi poarte amintirea ta
Ore-n sir sa te privesc
Cand adormi eu ma trezesc..."

(IRIS - text de M.Godoroja si de C.Minculescu + M.Godoroja)

"Care dintre noi doi este pacalit aici?" (replica din comedia Georges Dandin sau sotul pacalit a lui Moliere)

"Egoismul, intaiul-nascut al ignorantei, rod al invataturii care afirma ca pentru fiecare copil nou-nascut este "creat" un nou Suflet, separat si distinct de Sufletul universal, acest egoism formeaza o bariera de netrecut intre Eul personal si Adevar. Este mama prolifica a tuturor viciilor umane; minciuna se naste din nevoia de a disimula, iar ipocrizia provine din dorinta de a deghiza o minciuna. Este cancerul care creste si se intareste odata cu inaintarea in varsta in fiecare inima umana in care a reusit sa devoreze toate sentimentele mai bune. Egoismul ucide orice impuls nobil din natura noastra si este singura divinitate care nu trebuie sa se teama ca ar putea fi parasita de adulatorii ei. Vedem ca acest zeu este suveran in asa-zisa lume buna si, prin urmare, ca traim, ne miscam si ne aflam inauntrul acestui zeu al intunericului cu trei aspecte, Nerusinarea, Inselaciunea si Falsitatea, reunite sub numele Respectabilitatii.
Toate acestea sunt Fapte si Adevar sau fronda? Intoarceti pe toate partile, in orice fel, de sus pana jos, societatea si veti gasi peste tot, atat la nivel national, cat si la cel individual, inselaciunea si ipocrizia promovate pentru propriul folos. Dar natiunile au admis tacit ca motivele egoiste din politica trebuie sa fie considerate "aspiratii nationale nobile, patriotism"etc., iar cetatenii le privesc in mediul lor familial ca pe niste "virtuti casnice". Oricum indiferent de faptul ca exprima dorinta de cucerire teritoriala sau competitia comerciala in detrimentul vecinului, Egoismul nu trebuie sa fie considerat niciodata o virtute. Vedem ca vorbele mieroase ale Inselaciunii si ale Fortei Brute - cei doi stalpi Jachin si Boaz ai oricarui Templu International al lui Solomon - sunt numite Diplomatie, dar noi le spunem pe nume. Deoarece un diplomat ingenuncheaza in fata acestor doi piloni ai gloriei si politicii nationale....Daca un diplomat - a carui definitie implica "dexteritatea sau abilitatea de a obtine avantaje" [pentru propria tara in detrimentul altor tari] - cu greu si-ar putea indeplini functia spunand adevarul, insa cu mult mai usor reuseste prin vorbe mestesugite si amagitoare, din acest motiv noi trebuie sa-l aplaudam?"..........

("Ce este adevarul ? Progresul spiritual" de Helena Petrovna Blavatsky)

Ca sa fii rege .....mai mult decat cuvinte

"Ca să fii rege peste animale Nu-i cine ştie cît.
Trebuie doar să fii mai puternic decît ele. Şi-atît.

Ca să fii rege peste păsări este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii şi,
mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decît crinii.

Ca să fii rege peste înstelare trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion şi, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decît oricare. Şi fără trudă.

Ca să fii rege peste ape şi vînt trebuie să înveţi osanale ca îngerii şi să le aduci pe pămînt alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plîngerii.

Ca să fii rege peste oameni este mai greu decît toate. Altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei, învăţîndu-i ce înseamnă a iubi, a ierta...
Dar, cel mai minunat, este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.

Şi să încheiem înţelept şi frumos. Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos cînd mergi pe drumul dinspre rău spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte! "
poezie crestina - fantastica recitata de Marcel Iures vezi blogul regeleadormit

Paradoxul zilelor noastre

- pentru toti ai mei -

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.”

(Octavian Paler)

Cuvantul

- pentru tine -
".....Rugaciunea este cuvant; cuvantul este energia prin care Dumnezeu a facut lucrurile, cerurile si pamantul. Cuvantul este taina mare si parintele nostru Sofronie spune ca are radacini metafizice. In acest sens, cuvantul nu este doar informatie, ci comuniune. Cum putem sa repetam aceeasi Liturghie (unii preoti zic zilnic) si sa nu ne plictisim, cum ne acuza unii ca este ca si cum am vedea aceeasi piesa de teatru in viecare zi? Fiindca Liturghia e cuvant viu, un spectacol. Si cuvantul innoieste si se innoieste in om. Este cuvant viu fiindca este energie dumnezeiasca. Chiar la nivelul omului exista energia dumnezeiasca. Chiar la nivelul omului exista energia comuniunii. De exemplu, cum am mai amintit, in lucrul cel mai obisnuit al lumii noastre, cand doi indragostiti isi spun: "Te iubesc", ar putea unul sa raspunda: "Stiu, ca mi-ai mai spus-o de 20 de ori deja". Aceasta nu este informatie, este comuniune. Le place sa auda cuvantul asta. Se innoiesc prin el in prietenia, in apropierea lor.
Cuvantul insa creste mult mai mult in rugaciune, cand ne adresam Domnului cu "Tu". Biserica este cultura fara egal in istorie si ne-a dat cuvintele de comuniune cu Insusi Cel fara de inceput Care, smerit, Se pogoara la mintea noastra, ca sa inalte mintea noastra la mintea Lui cea fara de inceput."
( Celalalt Noica - "marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale Parintelui Symeon")

Un altfel de sah

Suntem cu totii o suma de vise si iluzii, o suma de asteptari pe care viata ni le poate oferi sau nici pe departe.

Incercam sa ne depasim propriile limite si sa fim tari in fata greutatilor de tot felul – personale, materiale, legate de job, de azi sau de mai demult. Asta este varianta mai greu de abordat si nu este la indemana oricui, deoarece este pentru cei care nu pot fi incadrati intr-un sablon. Este pentru cei atipici, pentru care viata nu este nici alb, nici negru ci o paleta foarte mare de griuri reprezentand etape de viata.

Cel mai adesea insa cadem intr-o cu totul si cu totul alta capcana – punem stacheta foarte sus si tot ceea ce este bun, frumos si valoros in jurul nostru, tot ceea ce suntem noi, nu reprezinta atat de mult cat reprezinta un vis, un miraj sau o dorinta neimplinita din adolescenta, din tinerete sau dintr-un moment anume. Atunci lucrurile se schimba, si nu in bine, iar cateodata devine imposibil sa le mai opresti. Ca sa le poti opri trebuie sa te intorci - daca poti - la varianta precedenta.

Tot ceea ce este usor si la indemana, tot ceea ce este castigat fara sa te gandesti din cand in cand la “adevar, bine si frumos” este menit pierii. Slava Domnului ca este asa. Slava lui ca fericirile de o clipa sunt intr-adevar trecatoare, ca razbunarile fara rost nu isi ating scopul si ca sangele apa nu se face mai ales cand este vorba de doi oameni care se iubesc.

Multumesc Optima ...

"Unde este durere, îti doresc pace si fericire.
Unde sunt îndoieli personale, îti doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăti.
Unde este oboseală sau blazare, îti doresc întelegere, răbdare si puteri reînnoite.
Unde este frică, îti doresc iubire si curaj.”

Aceleasi urari si chiar mai mult decat se poate exprima in cuvinte, ei si celor care in ganduri au fost alaturi de mine.