Toate sunt bune si criticile aspre, poate prea aspre ale celor din jurul nostru, pentru ca pe ele te reinventezi si iti descoperi valente noi. Si lacrimile din care sigur se vor naste zambete. Si criza (de orice fel), pentru ca trebuie sa faci eforturi sa iesi din ea. Si caderile, pentru ca numai asa poti sa-ti demonstrezi ca poti sa te ridici din nou. Si depresiile, pentru ca numai asa poti sa intelegi anumite fineturi psihologice. Si cuvintele dure pentru ca se abandoneaza ipocrizia. Si arta diplomatiei pentru ca fara ea nu se poate trai in situatii complexe de viata.
Si bine este faptul ca suntem diferiti si fiecare este in felul sau prin bunele si prin relele care i s-au intamplat.
Un 2009 cu sanatate si mult noroc pentru fiecare!
