Un altfel de sah

Suntem cu totii o suma de vise si iluzii, o suma de asteptari pe care viata ni le poate oferi sau nici pe departe.

Incercam sa ne depasim propriile limite si sa fim tari in fata greutatilor de tot felul – personale, materiale, legate de job, de azi sau de mai demult. Asta este varianta mai greu de abordat si nu este la indemana oricui, deoarece este pentru cei care nu pot fi incadrati intr-un sablon. Este pentru cei atipici, pentru care viata nu este nici alb, nici negru ci o paleta foarte mare de griuri reprezentand etape de viata.

Cel mai adesea insa cadem intr-o cu totul si cu totul alta capcana – punem stacheta foarte sus si tot ceea ce este bun, frumos si valoros in jurul nostru, tot ceea ce suntem noi, nu reprezinta atat de mult cat reprezinta un vis, un miraj sau o dorinta neimplinita din adolescenta, din tinerete sau dintr-un moment anume. Atunci lucrurile se schimba, si nu in bine, iar cateodata devine imposibil sa le mai opresti. Ca sa le poti opri trebuie sa te intorci - daca poti - la varianta precedenta.

Tot ceea ce este usor si la indemana, tot ceea ce este castigat fara sa te gandesti din cand in cand la “adevar, bine si frumos” este menit pierii. Slava Domnului ca este asa. Slava lui ca fericirile de o clipa sunt intr-adevar trecatoare, ca razbunarile fara rost nu isi ating scopul si ca sangele apa nu se face mai ales cand este vorba de doi oameni care se iubesc.

Multumesc Optima ...

"Unde este durere, îti doresc pace si fericire.
Unde sunt îndoieli personale, îti doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăti.
Unde este oboseală sau blazare, îti doresc întelegere, răbdare si puteri reînnoite.
Unde este frică, îti doresc iubire si curaj.”

Aceleasi urari si chiar mai mult decat se poate exprima in cuvinte, ei si celor care in ganduri au fost alaturi de mine.

Sa vorbim

"Cum crezi că se va termina povestea asta? Am un sentiment de totală nesiguranţă, dar cine crezi că mai trăieşte sigur în ziua de azi? Îţi mai aduci aminte când te întrebai de ce al tău bunic a optat pentru o viaţă aşa de liniştită şi plină de evenimente mici şi neînsemnate. Poate ştia el ceva ce tu nu ştii. Gânduri şi gânduri fără aţe cu care să se lege de un zid sau de un reper sigur. Ce ar putea să mai fie sigur acum? Totul alunecă în jur şi nu are nici o legatură cu ameţelile mele. Caut un suflet de care să mă agăţ şi toate sunt unse cu aceeaşi alifie alunecoasă. Singurătatea va veni nemiloasă şi va înlocui toate aceste gânduri cu gânduri calculate, cu paşi măsuraţi în direcţii noi. Până acum, cascada a fost eliminată, vârtejurile foarte mici şi puţine, drumul pavat cu noroc. Ce va fi de acum încolo? Tendinţa spre fericire. Caut ceva să îmi deschidă irisul la maxim, să vreau să sorb viaţa fără să respir. Mă gândeam la tine. Ieri eram cel mai iubit dintre stele, azi sunt în colţul meu patetic şi privesc stelele. Mă gândeam iar la tine. Jumătatea mea de suflet se simte aşa de departe cu atâtea ziduri, cu atâta tristeţe. Dar, lasă, hai să vorbim de stele, de zborul printre ele, de sufletele noastre care se întâlnesc în spaţiul ăsta fără aer. Şi totuşi în nimic nu te mai pot face să crezi. Eu mă aplec, închid ochii şi văd totul în nuanţe de negru şi gri. Mă laşi să mă caut pe mine, aşa cum m-ai lăsat tot timpul. Mă laşi să deschid ochii în ochii tăi plini de ghimpi şi continui să privesc. Doresc să şterg trecutul cu un alt trecut, să stau în altă lume doar cu jumătatea de zâmbet frumoasă. Mă gândeam la tine."
(Vârtej calm - de Invio Nevis - pe http://www.poezie.ro)