"Listen up, maggots. You are not special. You are not a beautiful or unique snowflake. You're the same decaying organic matter as everything else." (Fight Club)
Pe drum spre Cluj, în microbuzul Normandia, după ce mi-am oprit laptopul din motive de conservare a bateriei şi din motive de ameţeală generate de hopurile din drum am reauzit o mai veche piesă din repertoriul "de aur" al muzicii uşoare româneşti.
Holograf (foştii rockeri) cântau foarte profund: "Ma crezi in stare sa te uit / Dar altceva nu pot vedea
Nu vad decat doi ochi caprui / In mintea mea.
Tu esti undeva departe / Dar nu de inima mea / Nimic nu ne desparte / Dragostea."
Trecând peste căscatul generat de profunzimea versurilor (deh, a trecut ceva timp de când n-am mai ascultat radio) m-am gândit puţin la motivul lor. Cum dragostea este un fenomen abstract, definit contextual de fiecare în parte nu pot pretinde că ştiu dacă au nimerit-o sau nu. Ce mi se pare însă interesant şi în versurile lor şi în general în versuri simple de amor e acea nevoie a individului (mai pregnantă aş zice la sexul frumos) de a fi special. Iar cum să fii cu adevărat special presupune chiar să faci ceva ieşit din comun - să scrii, să produci ceva inovativ, să mişti lumea cu un centimetru măcar - şi presupune o recunoaştere inaccesibilă celor mulţi, varianta simplă e ancorarea în o singură persoană care din diverse motive (reciprocitate poate, context potrivit, potrivire de caracter şi interese) te consideră special.
În Cluj, stând la coadă să-mi listez un referat, două domnişoare îşi povesteau diverse probleme şcolare dar şi romantice, una din ele afirmând inclusiv ceva de genul eram atât de îndrăgostită încât orice făcea era bine (nu mai ştiu fraza exactă).
Am legat cele două evenimente şi am realizat cât de des, periaţi pe ego, oamenii dau sensuri probabil inexistente unor reacţii strict egoiste. Pentru toţi care încă mai speraţi, credeţi-mă pe cuvânt: nu sunteţi speciali!"
joi, 23 aprilie 2009
A fi special
INTRE PERFECTIUNE SI NORMALITATE
"Ziua perfecta… Relatiile perfecte… Alegerea perfecta… Cu totii ne-am obisnuit sa auzim aceste sintagme repetate la nesfarsit… pe strada, la televizor, la radio, in ofertele promotionale, in reclame, in cartile motivationale… Cum arata oare ziua perfecta? Este cumva ziua in care te trezesti dimineata si cei din familie te intampina cu zambetul pe buze chiar daca afara ploua? Este ziua in care iubitul iti spune zambind: “Buna dimineata, draga mea… cafeaua este pregatita. Un ceai, ti-ar prinde, totusi, mai bine...”? Este ziua in care un strain iti multumeste pentru ca i-ai facut loc sa intre cu masina de pe o strada laturalnica pe banda ta, cand ceilalti soferi ar fi trecut nepasatori mai departe? Este ziua in care nu intalnesti gunoaie aruncate in locurile pe unde mergi si iti spui :”Ce tara frumoasa! Slava Domnului ca este si locuita!”? Este ziua in care postasul, vanzatorul de la magazinul din colt, oamenii din metrou, necunoscutii de pe strada, colegii de serviciu, chelnerul de la restaurantul de vizavi, vanzatoarea de la chioscul de ziare, controlorul din autobuz, prezentatoarea stirilor de la tv, iti arata cu totii acelasi zambet de multumire al vietii pe care o traiesc si in care ai si tu locul tau? Este ziua in care clientii te-au tratat cu respect si ti-au multumit? Este ziua in care elevii au fost cu adevarat interesati de cursul pe care l-ai predat si au avut telefoanele inchise? Este ziua in care pacientii te-au intampinat fericiti, multumindu-ti din adancul sufletului pentru felul in care i-ai tratat? Este ziua in care nu ai mai auzit obscenitati la tot pasul? Este ziua in care ai putut sa mergi impreuna cu intreaga familie la un meci de fotbal, fara sa ai parte de scandari cu caracter obscen si de o atitudine violenta? Este ziua in care un tanar ti-a oferit locul lui in tramvai? Este ziua in care un necunoscut te-a ajutat sa traversezi strada? Este ziua in care oamenii au incetat sa mai rada de felul in care arati si de defectele fizice pe care le ai? Este ziua cand oricare dintre noi ar renunta la orgoliu si si-ar cere scuze pentru greselile facute? Este ziua in care am invatat sa iertam si sa fim recunoscatori? Este oare ziua perfecta sau este o zi cat se poate de normala, o zi pe care ne-o dorim cu totii in adancul fiintei noastre, desi uitam uneori sa ne purtam cu semenii nostri asa cum am vrea sa se poarte si ei cu noi…? Un simplu zambet nu costa nimic, un “multumesc” spus din toata inima este de multe ori rasplata ce nu poate fi egalata de tot aurul din lume, a ne cere scuze inseamna sa recunoastem ca nu suntem perfecti si ca ne pasa de cei din jurul nostru, in timp ce “te rog” poate deschide usi despre care nu am fi banuit niciodata ca s-ar putea deschide… Sa facem efortul de a-i intelege pe cei din jurul nostru si sa avem un comportament civilizat… soarele va rasari la fel, bucuria de a-i simti razele va fi insa mult mai mare…"
(preluat -www.nouacivilitate.ro)
