Un altfel de sah

Suntem cu totii o suma de vise si iluzii, o suma de asteptari pe care viata ni le poate oferi sau nici pe departe.

Incercam sa ne depasim propriile limite si sa fim tari in fata greutatilor de tot felul – personale, materiale, legate de job, de azi sau de mai demult. Asta este varianta mai greu de abordat si nu este la indemana oricui, deoarece este pentru cei care nu pot fi incadrati intr-un sablon. Este pentru cei atipici, pentru care viata nu este nici alb, nici negru ci o paleta foarte mare de griuri reprezentand etape de viata.

Cel mai adesea insa cadem intr-o cu totul si cu totul alta capcana – punem stacheta foarte sus si tot ceea ce este bun, frumos si valoros in jurul nostru, tot ceea ce suntem noi, nu reprezinta atat de mult cat reprezinta un vis, un miraj sau o dorinta neimplinita din adolescenta, din tinerete sau dintr-un moment anume. Atunci lucrurile se schimba, si nu in bine, iar cateodata devine imposibil sa le mai opresti. Ca sa le poti opri trebuie sa te intorci - daca poti - la varianta precedenta.

Tot ceea ce este usor si la indemana, tot ceea ce este castigat fara sa te gandesti din cand in cand la “adevar, bine si frumos” este menit pierii. Slava Domnului ca este asa. Slava lui ca fericirile de o clipa sunt intr-adevar trecatoare, ca razbunarile fara rost nu isi ating scopul si ca sangele apa nu se face mai ales cand este vorba de doi oameni care se iubesc.